DECLARAȚIE POLITICĂ
Adresată de către domnul senator: Leonardo Badea
Circumscripţia electorală: 16 Dâmbovița
Colegiul electoral: 1
Grupul Parlamentar: PSD
Şedinţa Senatului din data de: 02.03.2015
ONOARE ȘI DEMNITATE,
SAU DREPTURILE MILITARILOR
ROMÂNI ÎN
ACTUALA CONJUNCTURĂ INTERNAȚIONALĂ
Stimați colegi,
Cicero spunea că :„ Dintre toate
satisfacțiile omenești nimic nu este mai onorabil și mai important decât să
meriți cu adevărat recunoștința din partea patriei”.
Ideea acestei declarații politice a venit în urma unor
discuții cu cadre militare, active și în rezervă, care mi-au sesizat mai multe
probleme legate de modul de calcul și de
plată, sau mai exact de neplata a unor drepturi bănești.
Așezată în acea parte a Europei numită și „străinătatea
apropiată” pe care Federația Rusă o
consideră drept sferă de interese exclusivă, România a devenit flancul de est
al Uniunii Europene și al NATO, ea fiind acum, in fapt, potrivit opiniei unui
analist militar, graniță de facto cu Rusia, după anexarea Crimeii de către
aceasta. Membră a Alianței Nord Atlantice, care acordă atenția necesară poziției geostrategice a
României, ilustrată și de recenta decizie a miniștrilor
apărării din statele membre, de înființarea a șase centre de comandă și
control, dintre care două în România, țara noastră nu va putea evita o atenție
specială din partea Federației Ruse. Că este așa, este suficient să amintesc
amenințarea lui Vladimir Evseev, directorul Centrului pentru Studii
Politico-Militare din Moscova, care a declarat că „dacă România se va lăsa
antrenată într-o astfel de confruntare, atunci este imposibil ca o serie de
obiective militare din România să nu fie trecute pe lista acelor ținte care vor
fi neutralizate cu diferite tipuri de arme.
Rusia consideră că din bazele NATO de pe teritoriul României vor putea
fi lansate dispozitive antirachetă sau rachete balistice, astfel că va fi
obligată să atace, în cazul în care România se lasă antrenată într-o
confruntare dintre NATO și Rusia.
Criza geopolitică
din Ucraina reprezintă pentru România un semnal clar pentru afirmarea
stabilității și seriozității în politica sa internă și internațională.
Pentru a-și consolida apărarea în contextul amenințărilor
reprezentate de conflictul din Ucraina și de acțiunile agresive ale Rusiei,
România va trebui să deruleze un complex de măsuri, pe mai multe planuri.
Pentru structurile militare aceasta înseamnă programe de modernizare a forțelor
sale armate, intensificarea activităților de instruire și aplicații, dar și
cointeresarea și fidelizarea militarilor de carieră ai țării, indiferent că
vorbim de instituții din domeniul apărării, ordinii și siguranței naționale, de
militari activi sau în rezervă.
Cele mai sus evocate impun conducerilor structurilor
militare, dar și ale țării, inclusiv ale Parlamentului României să vegheze la
două aspecte fundamentale: la formarea
ofițerului în spiritul și pentru sentimentul onoarei și demnității militare și
la apărarea demnității și onoarei acestuia.
Printre calitățile militarilor - ofițeri, subofițeri sau militari angajați
-sentimentul onoarei ocupă incontestabil primul loc. Pentru noi, civilii,
onoarea este cea care stă la baza statutului de militar, ceea ce însemnă disciplină, legalitate, civism,
disponibilitate, austeritate, curaj, solidaritate. Dar onoarea, și mai precis
onoarea militară, este cea care reprezintă coloana vertebrală în jurul căreia
se organizează această arhitectură specială care îl distinge pe militar de
ceilalți. La rândul ei demnitatea are, printre alte sensuri, si pe acela care
semnifică si un fel de atitudine a celorlalți fată de cineva, iar in cazul
nostru fata de militari, o atitudine marcată de respect. Ori tocmai despre
aceasta atitudine a statului fată de militari au venit să-mi vorbească cadre militare,
dar mai ales membri de familie ai acestora,
atât din sistemul de apărare, cat si de siguranță națională. Aceștia mi-au
relatat situații pe care domniile lor le apreciază ca fiind ʺdiscriminare legislativă și
socio-profesionalăʺ, îndreptată împotriva militarilor activi și în rezervă,
numărul celor care simt in acest fel nefiind deloc mic.
Este cunoscut faptul că militarii suporta, prin angajament si jurământ fată
de stat, o serie de privațiuni, printre care interdicția de asociere in
sindicate, de a declara sau participa la grevă, să dețină societăți comerciale
sau să participe la administrarea acestora, să facă parte din formațiuni
politice si să candideze pentru a fi aleși în administrația publică locală, în
Parlamentul României, precum și în funcția de Președinte al României, la care
se adaugă, nu de puține ori, obligația să își schimbe frecvent domiciliul în
funcție de interesele serviciului militar și în mod implicit, în funcție de
interesele statului român. Aceste interdicții si privațiuni au existat
dintotdeauna pentru militari însă, de-a lungul timpului, pentru compensarea
acestora, în România, la fel ca și în celelalte state civilizate ale lumii, a
fost dată o legislație de tip compensatoriu concretizată în 2 legi aplicabile
structurilor militare: o lege specifică de salarizare și o lege specifică de
pensionare. Acest echilibru legislativ a
existent până la data de 01.01.2011, când Regimul Băsescu - Boc a abrogat
legile specifice de salarizare și de pensionare menite a compensa aceste
privațiuni impuse de serviciul militar si a aprobat Legea nr. 284/2010 privind
salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legea nr.
263/2010 privind sistemul unic de pensii. Prin această legislație,
militarii activi si cei in rezervă sunt tratați identic cu civilii, însă
militarii consideră că acest fapt este discriminatoriu cât timp lor le sunt
menținute limitările și interdicțiile de drepturi și libertăți
constituționale. De fapt, susțin
aceștia, această integrare in sistemul „unitar” nu este completă, ci s-a făcut
doar în pârțile care convin celor care nu înțeleg, sau înțeleg voit
distorsionat situația aparte a militarilor
si a armatei.
Printre argumentele ce sunt invocate
in susținerea acestei concluzii sunt enumerate:
- desființarea, de la 01.01.2012, a dreptului la pensie militară si
recalcularea acesteia, nemaitinându-se cont de privațiunile, limitările ori
interdicțiile de drepturi de natură constituțională impuse de cariera de
militar. Situația a fost reparată, la inițiativa Guvernului Ponta, prin
adoptarea Legii nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul
pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine
publică și siguranță națională. Repararea este însă parțială, deoarece
proiectul noii legi a pensiilor militare nu a fost pus in dezbaterea
Parlamentului.
- nemulțumiți sunt militarii si pentru faptul că exista drepturi
legale care nu li se plătesc. Astfel,
legislația in vigoare (art. 20 alin. 1 din Capitolul 2 al Anexei VII din Legea
nr. 284/2010) prevede că, la trecerea in rezervă sau direct in retragere,
militarii, polițiștii si funcționarii publici cu statut special din sistemul
administrației penitenciare beneficiază de un ajutor stabilit in raport cu
solda funcției de baza, respectiv salariul funcției de bază avuta/avut in luna
schimbării poziției de activitate, precum si de un ajutor egal cu doua solde
ale funcției de bază, respectiv cu doua salarii ale funcției de baza, atunci
când sunt trecuți in rezerva sau direct in retragere, respectiv ale căror
raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte
de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzută de lege, însă acest
lucru nu se aplică. Statul roman a elaborat, anual, acte normative (Legea nr.
285/2010, Legea nr. 283 din 2011, OUG 103 din 2013,
Ordonanța de urgentă nr. 83/2014) care prevăd că
aceste drepturi nu se plătesc.
Iată, stimați colegi, câteva dintre problemele despre care am fost informat
că preocupă cadrele militare, aspecte cunoscute sau necunoscute, luate in atenție
sau voit ignorate, dar care sunt circumscrise apărării onoarei si demnitatii
militare, trăsături care nu tin numai de profilul psihomoral al individului, ci
si de atitudinea statului fata de aceasta categorie socio – profesionala.
Nerecunoașterea sau afectarea lor prin lipsă de măsuri care să ilustreze
importanta pe care o dăm structurilor militare romane - pioni de bază al integrității teritoriale, al statului de drept si
siguranței naționale - pot avea, desigur, urmări
asupra capacității de apărare a
României, într-o perioadă in care liniștea si stabilitatea interioară sunt cu
atât mai importante, cu cât in apropierea granițelor tarii noastre
instabilitatea este accentuată.
Ce ar trebui făcut in direcția remedierii celor expuse mai sus si pentru a
da un semnal de apreciere a rolului
armatei si de considerare a onoarei si demnității militarilor?
- Revenirea la o legislație de tip
compensatoriu cu privire la salarizarea cadrelor militare, care să acopere
interdicțiile si privațiunile impuse de cariera militară. Este cunoscut faptul
ca Armata, cadrele
militare au avut drepturi de rentă – pensie de serviciu încă de pe vremea
domnitorului Alexandru Ioan Cuza. In situația menținerii cadrelor militare in
sistemul unitar a personalului plătit din fonduri publice, va trebui să
ne asumăm eliminarea interdicțiilor care conferă, de fapt, disciplină, ordine si stabilitate sistemului
militar si să se procedeze la aplicarea prevederilor Codului Muncii si acestei
categorii socio-profesionale.
- Urgentarea dezbaterii Legii
pensiilor.
- Plata tuturor drepturilor stabilite
prin lege pentru cadrele militare si renunțarea la emiterea de acte normative
de amânare repetată a onorării acestora.
Toate acestea trebuie realizate în strânsă legătură
cu constrângerile bugetare, urmărindu-se alinierea la prevederile europene, o
preocupare constanta a actualului guvern.
Senator
PSD
LEONARDO BADEA
