O mare ticăloşie pe care o pregăteşte de câţiva ani Comisia Europeană este privatizarea apei în toată Uniunea Europeană. Totul e făcut sub pretextul unei reglementări europene şi prin presiuni exercitate asupra unor state membre, cum ar fi Grecia de exemplu, pentru a lăsa un bun public pe mâna unor privaţi, oferindu-le astfel acestora o oportunitate de profit de câteva miliarde de euro numai în Germania .
Nemţii, după câteva privatizări parţiale ale apei publice şi-au dat seama că acest lucru ar putea avea efecte nefaste pentru cetăţeni, cele mai mari temeri fiind acelea că după privatizare preţul va creşte foarte mult, iar calitatea apei va scădea.
Îngrijorarea autorităţilor germane a crescut mai ales după privatizarea apei în Portugalia, în urma căreia preţul apei s-a majorat cu 400% şi continuă să crească cu circa 6% în fiecare an. Asta în timp ce în unele locuri calitatea apei potabile a scăzut atât de mult, încât nu mai poate fi băută, iar mulţi cetăţeni nu îşi mai pot permite să achite facturile tot mai mari. Ca urmare a acestor lucruri, în Portugalia protestele populaţiei împotriva privatizării apei s-au intensificat tot mai mult în ultima vreme.
Explicaţia pentru aceste rezultate este simplă: companiile private sunt interesate de profit rapid şi de aceea au făcut investiţii minime, dar au mărit foarte mult tarifele. La infrastructură, din motive de economie, au fost folosite ţevi şi instalaţii de proastă calitate, fapt ce a necesitat clorinarea apei pentru a-o dezinfecta, rezultând astfel o apă mult mai slabă calitativ decât înainte.
Aceste efecte negative au fost observate şi în Germania, fapt care a determinat autorităţile să încerce să recupereze, în anumite cazuri, o parte din acţiunile companiilor de apă vândute, la un preţ mult mai mare, doar ca să preia din nou controlul asupra apei publice.
La Berlin , după ce apa a fost privatizată parţial prima oară în 1999, în februarie 2011 a avut loc un referendum, la care cetăţenii au fost consultaţi în legătură cu privatizarea acestui bun de utilitate publică.
Într-un referendum de duminică (13 ferbruarie 2011 n.t.) peste 665.000 de cetăţeni din Berlin au votat în favoarea desecretizării unor documente care să dezvăluie detalii legate de afacerea privatizării parţiale a companiei Berlin Water Works (BWB). Acest ultim referendum a fost al treilea vot popular de acest fel, care a avut loc la Berlin în ultimii ani. Mai presus de toate, votul de duminică reprezintă o lovitură importantă dată politicilor Partidului Social Democrat (SPD) şi Partidului Stângii, care guvernează în coaliţie, în capitala germană.
Referendumul a fost precedat de o petiţie de succes, în care iniţiativa cetăţenilor numită „Lista Apei Berlinului” a strâns în termen de şase luni mai mult de 320.000 de semnături – din care 280.887 au fost valabile – în sprijinul cererii sale.
Nu mai mult de 172.000 de semnături au fost necesare pentru campania acestei iniţiative.Totodată, în Germania au apărut o serie de documentare şi reportaje, menite să informeze cetăţenii în legătură cu problema privatizării apei şi să declanşeze dezbateri publice pe marginea acestui subiect, aşa cum este şi cazul următorului reportaj, difuzat pe postul naţional german de televiziune.
Nemţii, după câteva privatizări parţiale ale apei publice şi-au dat seama că acest lucru ar putea avea efecte nefaste pentru cetăţeni, cele mai mari temeri fiind acelea că după privatizare preţul va creşte foarte mult, iar calitatea apei va scădea.
Îngrijorarea autorităţilor germane a crescut mai ales după privatizarea apei în Portugalia, în urma căreia preţul apei s-a majorat cu 400% şi continuă să crească cu circa 6% în fiecare an. Asta în timp ce în unele locuri calitatea apei potabile a scăzut atât de mult, încât nu mai poate fi băută, iar mulţi cetăţeni nu îşi mai pot permite să achite facturile tot mai mari. Ca urmare a acestor lucruri, în Portugalia protestele populaţiei împotriva privatizării apei s-au intensificat tot mai mult în ultima vreme.
Explicaţia pentru aceste rezultate este simplă: companiile private sunt interesate de profit rapid şi de aceea au făcut investiţii minime, dar au mărit foarte mult tarifele. La infrastructură, din motive de economie, au fost folosite ţevi şi instalaţii de proastă calitate, fapt ce a necesitat clorinarea apei pentru a-o dezinfecta, rezultând astfel o apă mult mai slabă calitativ decât înainte.
Aceste efecte negative au fost observate şi în Germania, fapt care a determinat autorităţile să încerce să recupereze, în anumite cazuri, o parte din acţiunile companiilor de apă vândute, la un preţ mult mai mare, doar ca să preia din nou controlul asupra apei publice.
La Berlin , după ce apa a fost privatizată parţial prima oară în 1999, în februarie 2011 a avut loc un referendum, la care cetăţenii au fost consultaţi în legătură cu privatizarea acestui bun de utilitate publică.
Într-un referendum de duminică (13 ferbruarie 2011 n.t.) peste 665.000 de cetăţeni din Berlin au votat în favoarea desecretizării unor documente care să dezvăluie detalii legate de afacerea privatizării parţiale a companiei Berlin Water Works (BWB). Acest ultim referendum a fost al treilea vot popular de acest fel, care a avut loc la Berlin în ultimii ani. Mai presus de toate, votul de duminică reprezintă o lovitură importantă dată politicilor Partidului Social Democrat (SPD) şi Partidului Stângii, care guvernează în coaliţie, în capitala germană.
Referendumul a fost precedat de o petiţie de succes, în care iniţiativa cetăţenilor numită „Lista Apei Berlinului” a strâns în termen de şase luni mai mult de 320.000 de semnături – din care 280.887 au fost valabile – în sprijinul cererii sale.
Nu mai mult de 172.000 de semnături au fost necesare pentru campania acestei iniţiative.Totodată, în Germania au apărut o serie de documentare şi reportaje, menite să informeze cetăţenii în legătură cu problema privatizării apei şi să declanşeze dezbateri publice pe marginea acestui subiect, aşa cum este şi cazul următorului reportaj, difuzat pe postul naţional german de televiziune.
Trebuie să mai lămurim un lucru. Privatizarea apei presupune doar distribuţia sau şi dreptul de proprietate asupra resursei în sine? Pentru că, dacă se privatizează aşa cum s-a procedat în Bolivia de exemplu, oamenii nu vor mai avea dreptul să folosească în gospodărie nici măcar apa de ploaie care se scurge de pe ştreaşină, deoarece aceasta va deveni proprietatea firmei private care o administrează.
Un alt aspect interesant este acela că privatizarea apei vine la pachet cu exploatarea gazelor de şist, procedeu care, după cum se ştie, este un mare consumator şi poluator al resurselor naturale de apă. În timp, din cauza poluării, apa va deveni o marfă de lux şi asta va urca până la cer profitul firmelor private care o vor distribui populaţiei.
Revenind la biata noastră ţărişoară, după cum se vede, subiectul privatizării apei şi lucrurile grave care se întâmplă în Europa nu există, nici pentru presă, nici pentru autorităţile de la Bucureşti. În schimb avem zilnic în mass-media dezbateri aprinse despre bişniţari şi animalele lor sălbatice, divorţuri de celebrităţi, scandaluri generate de moartea unor vedete, clovneriile lui Băsescu, carnea de cal, eliberarea lui Năstase din puşcărie şi alte idioţenii fără importanţă.
Iar postul naţional de televiziune nu numai că nu informează corect cetăţenii şi nu supune dezbaterii naţionale problemele importante legate de privatizări, securitatea cetăţeanului şi a bunurilor publice, ba dimpotrivă, prezintă privatizările, liberalizările, regionalizarea şi acordurile cu FMI, ca fiind soluţiile cele mai bune de urmat şi calea sigură pentru redresare economică şi prosperitate!
Dacă statul şi presa ne-au trădat, singura soluţie este aceea să ne ajutăm singuri şi să trecem la acţiuni civice concrete. Legat de privatizarea apei la nivel european există deja o mişcare cetăţenească, care a strâns până acum 1,2 milioane de semnături şi care luptă pentru păstrarea accesului la apă şi salubrizare pentru fiecare cetăţean, ca serviciu public, nesupus controlului privat.
Dacă doriţi să semnaţi petiţii şi să vă implicaţi, puteţi descărca materialele necesare de aici:http://www.right2water.eu/
Scopul real a gazelor de şist este de a otrăvi apa pe toată planeta.
Nu va inselati ! Planul este de a otrăvi apa pe toată planeta, ca apoi, rezervele de apă potabilă, să aibă un preţ enorm! Aici vorbim de lăcomie, dar mai mult de atât, e vorba despre control, pentru că dacă o grupare reuşeşte să polueze toate rezervele de apă potabilă, dar în acelaşi timp se asigură că a “privatizat” în propriul beneficiu ce rămas neotrăvit [toate izvoarele de apă curată ale naţiunilor], şi le are sub control strict prin intermediul ONG-urilor de “protecţia mediului” şi agenţiilor criminale ale ONU, atunci … acea grupare conduce TOT!
Or să fie războaie pentru acces la apă dacă le vom permite aşa ceva, iar războaiele acelea vor fi devastatoare. Trebuie să ne opunem cu orice preţ, pentru că aceşti indivizi sunt psihopaţi, nu le pasă dacă ucid milioane de oameni, ba chiar ei îşi doresc asta, ca apoi, cei puţini din noi, cei care supravieţuiesc, să fie mai uşor controlabili, prin implantări de microcipuri sau tatuaje electronice vizibile sau invizibile pe mana dreapta sau pe frunte (microcipurile au ajuns la dimensiunea unui ADN, insesizabile) şi alte nenorociri tehnologice ce deja le-au pregătit!
Cât de curând va începe “războiul pentru apă” ! În poza din link, bila albastră mai mare, este “toată apa” (oceane, calotele glaciare, gheţari, lacuri şi râuri, apa subterană şi cea din atmosferă). O sfera de cca. 860 mile în diametru. Sfera mai mică este apa dulce din subsol, lacuri, râuri şi mlaştini…
VEDETI AICI: http://www.caseyresearch.com
Nu exista niciun stat liber in istoria lumii in care cetatenii sa nu fi fost inarmati si pregatiti de lupta. Daca o tara vrea sa fie libera, toti cetatenii cu drept de vot trebuie sa poată purta liberi arme. Concluzia corecta o poate trage oricine gandeste sanatos.”
Comisia Europeană pregăteşte de mai mulţi ani, pe uşa din dos, privatizarea resurselor de apă în toată Europa. Numai că, după privatizare, preţul apei a explodat, iar calitatea apei a scăzut. În Portugalia în uma privatizării apei, preţul ei a crescut cu 400% şi continuă să crească cu 6% în fiecare an, iar apa a devenit în unele locuri atât de proastă încât nu mai poate fi băută.
Asta i-a speriat pe nemţi care au început să răscumpere acţiunile de la firmele privatizate, pentru ca autorităţile să reia controlul asupra apei, care este un bun public. La Berlin a avut loc în 2011, în urma unei petiţii a cetăţenilor, un referendum pentru desecretizarea contractului de privatizare parţială a companiei BWB, iar în Portugalia au mereu loc ample proteste de stradă. În România nu se aude nimic despre asta, pentru că presa e cenzurată şi aservită, iar guvernanţii ne trădează şi ne vând cu mare drag. Aşa că tot ce putem face este să ne ajutăm noi între noi, să dăm informaţia mai departe şi să participăm la acţiunile civice care se desfăşoară la nivel european.
Este o REALITATE: în România, un număr covârşitor de oameni trăiesc în condiţii de auto-suficienţă: pot, prin resurse proprii să se hrănească tot anul, să vândă produse pentru a cumpăra altele necesare, au sursă de APĂ în curte, le mai lipseşte doar să aibă şi energie gratis ca să fie complet INDEPENDENŢI de un sistem (guvern)… iar asta explică oarecum şi indiferenţa românilor la ce se întâmplă.
Ei, aceasta NU MAI ESTE REALITATEA în multe state din vest! Şi atunci, te intrebi, cât de importantă este APA pentru a menţine aceste sute de mii de gospodării independente? Să ne amintim că din Ianuarie se numără câte vaci/oi, etc are fiecare, ba chiar si mp de solare din curte spre a fi impozitate!
Intradevăr, nu prea pot sa controleze cât câştigă un ţăran, câte legături de ceapă şi ridichii a vândut… şi ajungi la aceeaşi concluzie, Agricultura şi Turismul (mai exact agro-turismul) au un potential URIAŞ în România, şi se pot dezvolta prin resurse proprii oamenilor, independente de stat! Ei bine, asta nu se vrea! Oamenii din România sunt mai liberi decât înţelegem noi, comparativ cu SUA, chiar UK . Această libertate poate fi luată în termen de câteva luni, prin explorări după gaze de şist! “Hopa, scuze… tocmai v-am otrăvit apa” …
Peter Brabeck , CEO al companiei Nestle: “Accesul la apă NU ar trebui să fie un drept public”
Credeţi că apa este un drept uman fundamental? Conform spuseselor lui Peter Brabeck, CEO al companiei Nestlé, apa este un aliment care ar trebui privatizat, nu un drept uman.
Drondoe Stelian
sdrondoe@yahoo.com
